Ți-ar plăcea să mergi cu mine
Într-o lungă călătorie,
Să vezi cum dragostea-mi curată
Arde neîncetat ca o făclie?
Ai putea să culegi o mie de stele
De pe cerul de azur,
Să-mi faci din ele mărgele?
Ai fi capabil să îmi împlinești visele?
Ți-ar fi teamă să te-arunci
În brațele mele de pe anumite stânci,
Să-ți lipești într-o secundă inima
De inima-mi flămândă de iubirea ta?
Ai vrea să alergăm ca doi copii
Pe câmpuri cu maci roșii
Când ninge cu puf de păpădii
Și cântă ciocârlii în zori de zi?
Ai putea să nu mai fi atât de rece
Când iarna trece și lumea petrece?
Eu, zece vieți de-aș mai trăi,
Tot pe tine te-aș iubi,
Tu mi-ai fi apă și hrană.
De mi-ai vindeca măcar o singură rană
S-ar transforma în comedie orice dramă,
Totul ar fi minunat,
Timpul fericirii mi s-ar părea nelimitat.
Ai vrea ca sufletul meu curat
Să fie perechea sufletului tău îndurerat,
Să ne iubim ca altădat',
Să ne ajutăm necondiționat?
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire
Într-o lungă călătorie,
Să vezi cum dragostea-mi curată
Arde neîncetat ca o făclie?
Ai putea să culegi o mie de stele
De pe cerul de azur,
Să-mi faci din ele mărgele?
Ai fi capabil să îmi împlinești visele?
Ți-ar fi teamă să te-arunci
În brațele mele de pe anumite stânci,
Să-ți lipești într-o secundă inima
De inima-mi flămândă de iubirea ta?
Ai vrea să alergăm ca doi copii
Pe câmpuri cu maci roșii
Când ninge cu puf de păpădii
Și cântă ciocârlii în zori de zi?
Ai putea să nu mai fi atât de rece
Când iarna trece și lumea petrece?
Eu, zece vieți de-aș mai trăi,
Tot pe tine te-aș iubi,
Tu mi-ai fi apă și hrană.
De mi-ai vindeca măcar o singură rană
S-ar transforma în comedie orice dramă,
Totul ar fi minunat,
Timpul fericirii mi s-ar părea nelimitat.
Ai vrea ca sufletul meu curat
Să fie perechea sufletului tău îndurerat,
Să ne iubim ca altădat',
Să ne ajutăm necondiționat?
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu