Nici lacrimi albe triste
Eu nu mai vreau să verși,
Oricum oamenii-s perverși,
Nu le pasă decât de persoana lor!
Niciun covor din lacrimi grele
Nu vreau să țeși în noapte
Când Porțile Raiului sunt ferecate,
Nu-ți fie teamă de moarte,
Căci Iisus a călcat-o în picioare!
De nicio supărare nu mai vreau să aud
Când furtuna pleacă de la Nord spre Sud,
Vreau să ascult cum îți bate inima
Să știu dacă mai e iubire-n ea.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire
vineri, 24 mai 2019
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Volumul iubirii
Play, play, apasă pe buton, Căci știu că mă vrei, Dă volumul iubirii tare, Să dansăm ca doi porumbei În noaptea asta albă Fără semne d...
-
Flori uscate, frunze moarte Strânse în caiete cu foi decolorate, Creioane, pixuri uzate, Poezii alambicate, versuri piperate, Rime îmbr...
-
Frumusețe răpitoare, ai nume de floare, Aromă unică îmbătătoare, În murmur de izvoare mă trezesc Când îmi spui în șoaptă "Te iubesc...
-
Ce triste sunt florile Când li se usucă petalele, S-au obișnuit să plângă în tăcere Când nu au parte de mângâiere! Ce triste sunt păsă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu