O mie de nopți

Sălcii pletoase aplecate-s la pământ,

Trestii uscate-s doborâte de vânt,

Niciun cuvânt nu-mi spune inima,

Doar bate ca un ceas... tic-tac, tic-tac;

Am să mă dezbrac de tăceri, de așteptări,

Și-am să pornesc la braț cu dorul

Să bem apă din Izvorul Tămăduirii

Căci nu s-au copt strugurii în vie.

O mie de nopți prin povești am colindat

De la un capăt al lumii până în celălalt,

Eros peste tot m-a acompaniat,

A stat lângă mine ani la rând,

Datorită lui, mă trezesc în zori râzând.

Autor- Crisastemis

Din Volumul - Esență de Iubire