Mi-ai dat viața peste cap,
Nu mai știu ce să mă fac,
Prea multă iubire îmi oferi,
Îmi faci din iernile geroase
Însorite primăveri.
Până mai ieri
Credeam că dragostea e o floare
Care se usucă în zilele dogoritoare,
Dar tu mi-ai arătat
Că e un foc ce arde neîncetat.
Îmi ești atât de drag
De când mi-ai pus în al sufletului prag
Raze aurii strălucitoare,
Mereu îi mulțumesc lui Dumnezeu
Că te-a adus în drumul meu
Ca pe o barcă de salvare
Când universu-mi minunat
Își pierduse din culoare.
Iubirea-mi pentru tine n-are hotare,
Crește tot mai mare zi de zi,
În fiecare secundă
Inima-mi abundă de fericire;
Tu îmi ești izbăvire de păcat
Căci mă iubești cu sufletul curat.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire
Nu mai știu ce să mă fac,
Prea multă iubire îmi oferi,
Îmi faci din iernile geroase
Însorite primăveri.
Până mai ieri
Credeam că dragostea e o floare
Care se usucă în zilele dogoritoare,
Dar tu mi-ai arătat
Că e un foc ce arde neîncetat.
Îmi ești atât de drag
De când mi-ai pus în al sufletului prag
Raze aurii strălucitoare,
Mereu îi mulțumesc lui Dumnezeu
Că te-a adus în drumul meu
Ca pe o barcă de salvare
Când universu-mi minunat
Își pierduse din culoare.
Iubirea-mi pentru tine n-are hotare,
Crește tot mai mare zi de zi,
În fiecare secundă
Inima-mi abundă de fericire;
Tu îmi ești izbăvire de păcat
Căci mă iubești cu sufletul curat.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu