Timpul, ne face să uităm adeseori
De unele ascunse, înăbușite dureri,
De lacrimile vărsate de-ai noștri ochișori,
De tristețile care ne duc spre nicăieri.
Ziua de ieri n-a fost prea bună,
A fost ploaie și furtună,
Dar soarele mereu apare
Când orice nor din suflet dispare.
Cerul devine senin
Când nu gustăm
Niciun strop de vin
Din paharul plin cu ură.
Viața nu mai e chin
Când dăruim și primim
Ramuri de măslin,
Când trăim în armonie.
Iubirea, ca o floare de iasomie
Trebuie să stea în grădina inimii
Ca să ne-aducă bucurii
În fiecare noapte, în fiecare zi.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu