Îmi amintesc...

Îmi amintesc bine, da,
Primele rânduri din scrisoarea ta,
Fac pariu că le-a citit și ea,
Prietena-ți cea mai bună, neîncrederea.

Mereu te-am învățat să lupți,
Să încerci să te înfrupți din fericire,
Să te bucuri când întâlnești
Cuvântul "iubire",
Dar se pare că nu ai înțeles nimic;

Niciun sărut pe plic nu am văzut
Și pentr-o clipă am crezut
Că lumea-mi frumoasă se va prăbuși
Dacă nu ne vom mai întâlni.

Îmi amintesc de frunzele cărămizii
Care dansau în vânt,
Era dezastru pe un petec de pământ
Pe care plantasem câteva flori,
Dispăruse lumina din blânzii-mi ochișori.

Obișnuiai să-mi dai zilnic mesaje,
Să-mi trimiți pasaje din cărți
Citite pe nerăsuflate
Când sentimentele îți erau camuflate
Ca în armata de eliberare.

Îmi amintesc de zilele de sărbătoare
În care ne plimbam de la munte la mare
Cu buzunarele pline de raze de soare;
Nicio întrebare nu vreau să îți pun,
Vreau doar să îți spun
Că n-am să te scot din sufletul meu bun.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire