Liniște concretă

E liniște... o liniște concretă,
Raza de speranță
Se plimbă cu o furgonetă
Pe unica rută perfectă
Dintre Apus și Răsărit;

Timpul, parcă-i un melc obosit
De lume hăituit,
Dar s-a obișnuit să facă parte
Din al vieții decor;

Dorul călător caută Oaza Bucuriilor,
O lumină difuză se vede
La capătul unui lung coridor,
Tristețea a fost ucisă
Cu o coadă veche de topor.

Păsări de foc zboară în neștire
Deasupra unei linii albe de plutire,
O voce gravă se-aude de departe:
"Veșnică pomenire viselor trădate!"

În gări abandonate a rămas o parte
Din bagajele pline cu amintiri,
Unele iubiri încă trăiesc
În pagini de povești
Pe care oameni cu chip de îngeri
Adesea le răsfoiesc.

E liniște pe globul pământesc,
Lemne-n foc nu mai trosnesc
De când zăpadă nu mai este
Nici măcar pe creste de munți.

Lacrimi fierbinți nu mai cad
Pe pietrele arse de jad,
Vinul pocăinței e un camarad de nădejde
Care scapă pe oricine de deznădejde.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire