Vocea ta caldă răsună în noapte
Ca un ecou de clopot care bate
La fiecare jumătate de minut;
Pe așternut din petale de flori
Dorm câțiva calzi fiori de dor,
Un porumbel voiajor
Zboară deasupra mea
Când îți pui urechea dreaptă
Pe pieptul meu
Să simți cum inima-mi tresaltă
De fiecare dată când ne întâlnim.
Din vocea-ți cristalină
Se-aude muzică divină
Când bolta e senină
Și stele mii dansează
Ca într-un poem scris la amiază
Cu stiloul fermecat
Pe care Dumnezeu în dar mi l-am dat;
În șiraguri de mărgăritare
Se prefac boabele albe de rouă
Când e Lună Nouă,
Buzele-ți roșii catifelate
Sunt ca două cireșe coapte
Pictate de mâna unui artist;
Nu pot să le rezist,
Mușc tot mereu din ele
Ca să uit de vremurile grele
Pe care le trăim...
Ce bine că încă ne iubim!
Autor © Crisastemis / 2019
Din Volumul - Esență de Iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu