Pe un tărâm blagoslovit

Chipul tău de prinț neîncoronat

Văzut prin ochiul unui geam mat

Pare destul de întristat,

Oare ce te-a supărat?

Povestea care nu s-a terminat,

Lanterna care nu ți-a luminat

Drumul spre casă... ?

Ceața, ca un voal alb de mireasă

S-a rupt în fâșii 

Când a plouat cu stropi cenușii

Peste cărțile cu pagini aurii;

Eu te-am așteptat să vii în fiecare seară

Pe-același vechi peron de gară

Unde ne-am cunoscut demult...

Stau și ascult cum bate vântul,

Pământul de sub picioarele mele 

se clatină,

Fiorii de dor nu mai sunt în carantină

Din ultima zi sublimă a lui februar'...

A trecut trenul marfar și cel personal,

Acceleratul a rămas mai mult de-un ceas

În altă poveste, unde cerul fericirii 

este senin.

Ți-am luat bilet pentru un zbor clandestin

Până la capătul lumii,

Să scapi de spinii ascuțiți ai tristeții,

Zorii dimineții să te găsească liniștit,

În brațele mele, 

Pe un tărâm blagoslovit de Dumnezeu;

Știi că nimeni nu te iubește 

La fel de mult cum te iubesc eu!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Esență de Iubire