Mă doare inima în locul acela ascuns
De unde soarta mi te-a smuls
Și nu mi-a dat răspuns la nicio întrebare,
Mă doare sufletul în fiecare zi
Când văd cum grădina-mi
Cu magnolii și cu iasomii
E acoperită de nori cenușii.
Mă doare tare dorul mare
Ce nu poate trece peste câteva hotare,
S-ajungă în inima ta,
Să se cuibărească în ea,
Să stea lângă floarea de nu-mă-uita
De pe câmpia sufletului tău.
Mi-e greu și mă doare
Când stau cu ochii-n soare
Și cerul de opal e ca o oglindă de cristal
În care îți văd chipul, ca într-un vis real;
Îmi fac din tine ideal în fiecare clipă
Și-mi crește-o aripă în plus
Când primesc un surplus de iubire
De la îngerii care m-ajută
Să stau pe linia dreaptă de plutire.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire
De unde soarta mi te-a smuls
Și nu mi-a dat răspuns la nicio întrebare,
Mă doare sufletul în fiecare zi
Când văd cum grădina-mi
Cu magnolii și cu iasomii
E acoperită de nori cenușii.
Mă doare tare dorul mare
Ce nu poate trece peste câteva hotare,
S-ajungă în inima ta,
Să se cuibărească în ea,
Să stea lângă floarea de nu-mă-uita
De pe câmpia sufletului tău.
Mi-e greu și mă doare
Când stau cu ochii-n soare
Și cerul de opal e ca o oglindă de cristal
În care îți văd chipul, ca într-un vis real;
Îmi fac din tine ideal în fiecare clipă
Și-mi crește-o aripă în plus
Când primesc un surplus de iubire
De la îngerii care m-ajută
Să stau pe linia dreaptă de plutire.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu