Ca două rime

Ca două rime frumoase

Adesea ne îmbrățișăm,

Ne sărutăm printre virgule 

Și printre semne de mirare,

Ne împerechem când razele de soare

Ies din ale sufletelor noastre buzunare.

Ca două stele strălucitoare

Luminăm câte-o cărare întunecată

Când lumea este supărată

Din cauza Trenului Fericirii 

Care vine doar o dată

Într-o gară dintr-o țară 

De pe-o planetă îndepărtată.

Beneficiind de iubire nelimitată,

Prefacem totul în artă,

Nu înșelăm așteptările nimănui;

Ne plimbăm hai-hui prin vise

Și prin poezii rescrise, chiar și atunci

Când luminile din cer sunt stinse,

Căci în noi, focurile-s mereu aprinse.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Esență de Iubire