Poezia mea = Iubire, Nemurire

Pe cărări de dor mă poartă gândul,
Degete blânde de vânt
Îmi mângâie obrazul stâng,
Mă plimb pe aleile trecutului surâzând;

Pe obrazul drept simt un pupic
Ca un sigiliu pe un plic cu o scrisoare
Trimisă de la mare depărtare
De cineva cu inimă mare.

Pe cărări de vise ajung în nopțile grele,
Culeg raze de lună și praf de stele,
Pun parfum de iubire peste versurile mele
Ca să lumineze sufletele întunecate
De pe tărâmurile îndepărtate
Unde se folosește des cuvântul"răutate".

Cărările întortocheate
Întotdeauna trebuie ocolite
Căci furtunile vin pe negândite
Chiar și în pagini de povești.

Mă poartă pașii prin locuri nelumești
Pe unde au trecut cete îngerești
Și Sfinți care au vărsat lacrimi fierbinți
Pentru întreaga omenire.

Mă duce săgeata lui Cupidon
Spre Oaza de fericire,
Pe drumul spre împlinire;
Poezia mea = Iubire... Nemurire.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire