Volumul iubirii

Play, play, apasă pe buton,
Căci știu că mă vrei,
Dă volumul iubirii tare,
Să dansăm ca doi porumbei
În noaptea asta albă
Fără semne de întrebare,
La prima noastră îmbrățișare
Să se topească bulgării de sare
Făcuți din lacrimile mele mai demult; 

Spune-mi o șoaptă, un cuvânt,
Sărută-mă cu patimă,
Să intre tăcerea în mormânt,
Satură-te de mierea buzelor mele,
Iubitule... ! Vreau să crape pietrele,
Să se oprească roțile timpului în mers
Când vecinul pervers de la etajul patru
Repetă scene de film și de teatru;

Nu lăsa focul să se stingă
În vatra inimii mele, care-i ca o oglindă
În care poți să te privești
Când îmi spui că mă iubești...
Încearcă să ocolești barajele timidității
Până mâine, în pragul dimineții,
Dă voalul gros al ceții la o parte
Din gândurile-ți aglomerate,
Bucură-te de clipele acestea minunate
Acum, când Clopotul Fericirii bate!

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire

Niciun nor

Din flori frumoase ți-am făcut veșmânt
Când pe pământ căzut'-au stropi de rouă,
Din palmele-amândouă mi-am făcut căuș,
Pentru fluturii iubirii cu aripi de pluș
Care ne-au fost alături 

În fiecare zi și seară;

Am agățat pe-o strună de chitară
Dorul aprins din calda-mi inimioară,
Am pus pe-un ram de vise alaltăseară
Un bujor roz și o lăcrămioară
Ca să ne fie-n suflete eternă primăvară.

Ți-am promis că voi fi doar a ta
Acum, și în anii care vor urma,
Vom străluci ca razele de stea
În orice poezie cu parfum de amor,
Pe cerul fericirii noastre 

Nu va fi niciun nor.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire

Parfum intens de fericire

Vorbele tale, le păstrez în suflet și acum
Pentru că au fost presărate
Cu parfum intens de fericire,
Din focul aprins de-a noastră iubire
Nu au rămas grămezi de scrum
Ci cateva săgeți care ne arată
Că trebuie să mergem în continuare
Pe-același neted drum.

Dorința ta și dorul meu nebun
Au făcut casă bună tot mereu
Chiar dacă furtuni năprasnice
Au apărut în viețile 

noastre instantaneu;
Castele de nisip noi doi nu am clădit
Ci Temple ale Iubirii cu altare de flori
Pe petalele cărora au stat adeseori
Păsări măiestre și fluturi multicolori.

Vorbele tale nu au fost goale,
M-au ajutat în clipele infernale
Când nostalgia venea agale
Să mă strângă în brațele-i reci,
Singură, n-am vrut să mă plimb
Pe poteci de vise
Când stelele pe cer nu erau aprinse.

Vorbele tale spuse sau scrise
Au fost foarte apreciate,
Demult sunt imprimate
Pe coala imaculată a sufletului meu,
Când îmi e greu, citesc câteva rânduri
Și-n câteva secunde
Se limpezesc gândurile-mi tulburi.

Aceste versuri nevinovate
Scrise în miez de noapte,

Îți sunt dedicate,
Inima mea, doar pentru tine bate,
Știu că o auzi chiar dacă ești departe,
Te voi iubi viața-mi întreagă
Și dincolo de moarte.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire

De-ai fi tot ce aș vrea

De-ai fi o adiere blândă de zefir
Aș vrea să fiu o porumbiță albă,
Să te plimb pe-o aripă de-a mea
Când stele de aur în noapte ar dansa
Pe bolta albastră de catifea.

De-ai fi cel mai romantic bărbat
Aș vrea să fiu un trandafir roșu catifelat,
Să mă porți cu drag în buzunarul
De la sacou-ți preferat.

De-ai fi o ploaie caldă de vară
Aș sta sub cerul liber în fiecare zi și seară
Să simt mângâierea ta pe pielea-mi udă
Când inima-mi abundă de iubire.

De-ai fi o liniuță de unire
Te-aș pune între mine și fericire,
Să fim împreună mereu
Și la bine și la greu.

De-ai fi un mugure de floare
Nu te-ar atinge lacrimile-mi amare,
Ai sta ca în Rai în a mea grădină,
Ți-aș pune apă vie la rădăcină.

De-ai fi tot ce aș vrea
În clipa când mă doare lipsa ta,
Inima mi-ar tresălta de bucurie,
Aș scrie o mie de cuvinte
Doar în câteva minute,
M-aș integra în liniștite absolute,
Viața mi-ar fi ideală.

De-ai fi o petală de lalea
Gura-mi dulce neîncetat te-ar săruta,
Ar fi primăvară nesfârșită
În lumea-mi de poveste
În care sunt prea multe frunze ruginite.

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire

Lasă-mă...

Să fac eu primul pas,
Nu vreau să te invit la dans,
Vreau să te rog să faci popas
În lumea minunată a mea,
Să uiți de durerea care a rămas
Într-un colț, undeva, în inima ta.

Lasă-mă să alung ceața
Ce-acoperă fereastra sufletului tău
Când îți aduci aminte
De toți cei care ți-au făcut rău!

Eu ți-am fost alături 
De la început,
Pentru tine m-am luptat 
Cu morile de vânt,
Am dărâmat ziduri înalte
Ca să nu fim departe 
Unul de celălalt.

Lasă-mă să-ti limpezesc
Râurile de lacrimi tulburi
Care te fac să cazi pe gânduri
Și nu mai știi ce să faci cu viața ta
Ce e din ce în ce mai grea.

Lasă-mă să fiu mâna salvatoare
Care te scapă de disperare
În clipele amăgitoare,
În inima-mi mare, ai loc destul;
Hai să declarăm nul cuvântul "tristețe",
Să ne bucurăm de iubire acum, la tinerețe,
Să fim fericiți până la bătrânețe!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire

O clipă moartă

Ce triste sunt florile
Când li se usucă petalele,
S-au obișnuit să plângă în tăcere
Când nu au parte de mângâiere!

Ce triste sunt păsările
Când e furtună mare
Și nu mai pot să zboare
Vesele, pe-ntinsa zare.

Cât întuneric aduce câte o ninsoare
Când ia lumea pe nepregătite!
Câte suflete împietrite există 

În realitate, nu în vreun ziar 

Sau în vreo revistă!

Ce bună artistă e câte-o femeie
Care se crede zeie coborâtă pe pământ
Și își bate joc de iubire,
Care-i darul cel mai Sfânt de la Dumnezeu
La fel ca viața, pe care eu o prețuiesc!

Ce frumos sună un "Te iubesc!"
Spus dintr-o inimă curată!
Ce bine-ar fi ca fericirea
Să nu se sfârșească niciodată,
Și timpul să stea într-o clepsidră spartă,
Să aibă parte tot mai des
De câte-o clipă moartă!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire

Aripi îngerești

Ca un brav soldat erai cândva,
Luptai pentru visul și speranța ta,
Nu ți-ai folosit armele din dotare
Niciodată împotriva mea,
Mi-ai arătat cât de frumoasă ți-este inima.

Ca o flacără vie eram eu,
Universul meu avea culori de curcubeu,
Nu mă stingea nici apa rece de izvor
Când sufletu-mi ardea de al tău dor.

Nu doar un călător ai fost
În paginile-mi de povești,
Ca un prinț venit din lumi cerești
Când mi-ai spus că mă iubești,
Mi-au crescut pe umeri aripi îngerești;

Adesea zbor pe bolta albastră senină,
Inima mi-e plină de raze de lumină
Pe care le emană dragostea,
Tu mi-ai adus în dar fericirea, viața mea,
Mugur de floare de nu-mă-uita!


Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire

Aș putea

Aș putea dacă aș vrea
Să scriu cu ochii închiși
Numele tău pe inima mea,
Să desenez conturul
Buzelor tale cărnoase
Pe un colț al sufletului meu.

Aș putea să-ți spun mereu că te iubesc,
Știi că nu te-aș minți niciodată,
Inima mi-e îndurerată când nu-mi ești
Tovarăș de călătorie prin lumile cerești.

Aș putea să te fac să strălucești
Mai mult în fiecare clipă
Dacă ai zbura cu mine pe aceeași aripă
De pasăre măiastră
Pe altă planetă albastră din Univers.

Aș putea opri timpul din mers
Ca-n fiecare vers pe care l-am scris
Când focul iubirii a fost non-stop aprins,
Și fericirea n-a fost doar un simplu vis.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire

Este iubire

Ceea ce simt pentru tine
Până în adâncul sufletului,
În toate colțurile ascunse ale inimii,
Indiferent de ale vremurilor intemperii,
Este iubire în stare pură,
Fără granițe, fără măsură.

Cea care mă face să plutesc ușor
Pe aripi de fericire și de dor
Ca o pasăre prin mijlocul văzduhului,
Care mă duce până în centrul Universului
Și îmi arată fiecare stea
Pe care pot să o ating cu mâna mea,
Este iubirea ta, mai importantă ca orice;

Fluturi roz îmi zboară prin pântece
Din zori până în seară,
Uit de viața crudă, amară,
Urc pe-o scară de aur spre cer
Când te aud spunându-mi încetișor
Că sentimentele frumoase, intense,
Niciodat' nu pier.

Este iubire între noi, nu e niciun mister,
Porțile de fier ale durerii sunt închise
De când ne-am baricadat în vise
Și-am șters câteva pagini scrise
Din poveștile triste de mai demult.

Este iubire... mai presus de fire,
Mai presus de cuvinte, de jurăminte,
Este sinceritate și onestitate,
Adevăr, lumină, dreptate, în noi,
Și-n gândurile noastre puse pe foi.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire

 

Alerg spre tine

La ore matinale sau târzii,
Când ninge cu fulgi mari argintii
Sau când cad picuri albaștri de ploaie
Peste a iubirii vâlvătaie, alerg spre tine.

În zile întunecate sau senine,
Vreau să stai lângă mine
Să știu că dragostea ne aparține,
Că nimeni nu ne-o poate lua.

Alerg spre tine, ca spre o stea
Ce-mi poate veghea noaptea grea,
Când ești plecat departe
Inima mea nu mai bate ca o nebună.

Se rupe câte-o strună de vioară
De fiecare dată
Când alerg în prag de seară
Să te sărut pe inimioară,
Ca să nu te mai doară singurătatea.

Fericirea parcă-i la un pas de noi
Când e verde frunza de trifoi,
Și prin grădinile pline de flori
Zboară fluturi multicolori.

Alerg spre tine în zori
Să-ți văd blânzii ochișori
Și privirea inocentă,
Sunt foarte insistentă
Când e vorba de a ta iubire
Ce-mi e plutire lină prin Infinit... !

Alerg spre tine dragul meu iubit,
Căci îmi ești veșnic răsărit,
Primăvară fără de sfârșit,
Cer de azur, Orizont nemărginit.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire

Iubirea, ca o floare de iasomie

Timpul, ne face să uităm adeseori

De unele ascunse, înăbușite dureri,

De lacrimile vărsate de-ai noștri ochișori,

De tristețile care ne duc spre nicăieri.

Ziua de ieri n-a fost prea bună,

A fost ploaie și furtună,

Dar soarele mereu apare

Când orice nor din suflet dispare.

Cerul devine senin

Când nu gustăm

Niciun strop de vin 

Din paharul plin cu ură.

Viața nu mai e chin

Când dăruim și primim 

Ramuri de măslin,

Când trăim în armonie.

Iubirea, ca o floare de iasomie

Trebuie să stea în grădina inimii

Ca să ne-aducă bucurii

În fiecare noapte, în fiecare zi.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Esență de Iubire

Și dacă dragoste...

Și dacă dragoste nu aș avea
În inimioara mea
Nici măcar cât un grăunte,
Dacă mi-aș pierde timpul
Doar cu lucruri mărunte,
N-aș mai putea urca 
Pe Scara Fericirii 
Sau pe vreun munte,
Viața mi-ar pustie,
N-aș mai scrie nicio poezie;

Dacă Flacăra Iubirii n-ar fi vie,
Strugurii din orice vie ar fi acri,
Vinul pocăinței ar fi amar,
N-ar mai fi sărbătoare 
În niciun calendar;

Dac-aș pune pe cântar fiorul 
Pe care îl provoacă dorul
Sau orice sentiment profund
Ce face înconjurul întregului pământ,
Aș putea să ajung în Paradis oricând.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire

Da... Te am!

Îmi ești al inimii balsam,
Leac miraculos 
Pentru sufletu-mi frumos,

Uneori puțin bolnăvicios;

Te am sub piele, în fiecare os,
Prin vene îmi curgi ca un râu,
Iubire dulce, pură, 
Nu patimă sau desfrâu.

Te am de când m-a zămislit
Pântecul ales de Dumnezeu,
Pentru tine trăiesc,
Datorită ție strălucesc
La fel ca un astru ceresc.

Te am iubire, 

Îți mulțumesc neîncetat,
Mi-ai arătat 

Care e drumul meu în viață,
M-ai făcut să râd de tristețe 

Ca de o paiață
În fiecare dimineață cu ploi reci;

N-am să te las să pleci de lângă mine,
Căci îmi faci zilele senine 

și nopțile divine.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire

Poemul acesta

Poemul acesta e scris mai demult,
Când eu și iubirea
Pluteam pe aripi de fericire, nu de vânt,
Deasupra întregului pământ
Rotund ca un măr.

Poemul acesta de-amor
Cu versuri pline de dor
E ca apa pură de izvor,
Face bine oamenilor
În vremuri urâte, triste.

Poemul acesta poate să reziste
La orice temperatură,
Căci are puternică structură;
Orice literă își are rostul ei
Când iese din al meu condei.

Poemul acesta ca parfumul de tei
Intens, unic, minunat,
Va fi așezat pe un raft
În Biblioteca Universală a Iubirii,
Nu va fi dat uitării niciodat',
Va rămâne în orice suflet curat.

Autor - Crisastemis
Din Volumul- Esență de Iubire

Surplus de iubire

Mă doare inima în locul acela ascuns
De unde soarta mi te-a smuls
Și nu mi-a dat răspuns la nicio întrebare,
Mă doare sufletul în fiecare zi
Când văd cum grădina-mi
Cu magnolii și cu iasomii
E acoperită de nori cenușii.

Mă doare tare dorul mare
Ce nu poate trece peste câteva hotare,
S-ajungă în inima ta,
Să se cuibărească în ea,
Să stea lângă floarea de nu-mă-uita
De pe câmpia sufletului tău.

Mi-e greu și mă doare
Când stau cu ochii-n soare
Și cerul de opal e ca o oglindă de cristal
În care îți văd chipul, ca într-un vis real;
Îmi fac din tine ideal în fiecare clipă
Și-mi crește-o aripă în plus
Când primesc un surplus de iubire
De la îngerii care m-ajută
Să stau pe linia dreaptă de plutire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire