Mi-e dor

Mi-e tare dor de noi,
De dragostea imensă
Ce ne-a legat pe amândoi
Cu fire roșii groase
Ca să trăim clipe frumoase.

Mi-e dor de șase nopți și-o zi
Cu îngerii alături, zburând prin galaxii,
Din stele aurii și raze argintii de lună
Aș vrea din nou să-mi faci cunună.

Mi-e dor de floarea de cireș,
De frunzele de dud făcute preș
Pe care nu călcam din milă,
Mi-e dor de o zambilă și de o lalea,
De fruntea ta, lipită de a mea;

Mi-e dor de gura-ți dulce
Ca o căpșună zemoasă, bună,
Din care mă-nfruptam
De zeci de ori pe săptămână,
De-o strună de vioară îmi e dor,
De brațele-ți vânjoase, ca ale lui Amor.

Mi-e dor să-ți fie dor
De revărsatul zorilor
Când ne trezeau razele de soare
Ce coborau din cerul mare
Pe ale noastre vechi hotare
Dintre Nord și Sud.

Mi-e dor de verdele crud al câmpiei,
De glasul suav al ciocârliei,
De parfumul unic al iasomiei,
De tine dragul meu, mi-e dor tot mereu.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esență de Iubire